Ioan Plăcințeanu (1893-1960)

ioan-placinteanu

S-a născut la Dorohoi la data de 15 februarie 1893, fiu de medic veterinar. Învață la Liceul Codreanu din Bârlad, apoi la Liceul Național din Iași. În 1911 trece „examenul de capacitate“ ca primul în serie. Își ia licența în matematici la Universitatea din Iași, în 1914 cu mențiunea „foarte bine“. Participă la războiul mondial ca sublocotenent. În 1918 este demobilizat și numit profesor suplinitor la Școala comercială din Iași și asistent la Observatorul astronomic. Dă examenul de capacitate pentru învățământul secundar, în 1919 și funcționează la Școala normală din Iași, de unde trece la Liceul Internat și la Liceul Național, lucrând în același timp ca asistent la laboratorul de mecanică al Universității din Iași.

În 1921 pleacă, fără bursă, la Berlin, unde studiază la universitate matematicile, fizica teoretică și experimentală, ascultând cursurile celebrilor profesori Max Planck, Albert Einstein, Max von Laue, Bieberbach, von Mises, Caratheodory s.a. și lucrează în laboratoarele profesorilor Blasius, Wehnelt, Pringsheim și Nernst. De aici trece la Gottingen, unde are ca profesori pe Max Born, Werner Heisenberg, R. Courant, Ambronn, I. Franck și W. Pohl. În 1926 obține doctoratul în filozofie, sub conducerea lui W. Heisenberg, având ca specialități fizica teoretică și experimentală, analiza matematică și astronomia. Teza pe care a susținut-o poartă titlul: „Asupra interacțiunii dintre radiație și atomii cvadrupolari“. Reîntors în țară, Plăcințeanu urcă repede treptele superioare ale învățământului universitar, fiind numit conferențiar de fizică teoretică.

În 1938 este numit profesor titular de mecanică teoretică la Universitatea din Iași, iar în 1939 este numit director al Observatorului astronomic și director al Institutului de matematici aplicate. Între anii 1940-1941 a fost decan al Facultății de științe din Iași.

Pe teren didactic activitatea prof. Plăcințeanu a fost bogată și rodnică. Ca profesor de fizică teoretică a ținut cursuri despre diferitele capitole ale acestei discipline. Ca profesor de mecanică a căutat să-i lărgească domeniul ținând cursuri de mecanică analitică, pentru a ajuta atât pe studenții de la matematică și fizică cât și pe cei de la politehnică. Una dintre preocuparile lui Plăcințeanu a fost publicarea de lucrări didactice, ca: Electromagnetismul, Calculul vectorial și tensorial, precum și marele său tratat de Mecanică rațională.

Activitatea științifică a lui Plăcințeanu a fost bogată, valoroasă și multilaterală. Astfel, în mecanică a adus contribuții importante în dinamica corpurilor de masă variabilă, stabilind ecuațiile de mișcare a sistemelor formate din trei corpuri. În mecanica cuantică și ondulatorie a introdus tensorul ondulatoriul a lui Eddington, cu ajutorul căruia a dedus ecuațiile lui Maxwell. Deja în 1933, deci înaintea lui Gamov, prevede existența protonilor negativi și înaintea lui L. de Broglie emite o ipoteză asupra fotonilor, scrie ecuația ondulatorie a unui corp de masă variabilă și stabilește ecuația lui Dirac pentru o particulă de masă variabilă. De asemenea studiază proprietățile fotonului electronic, funcția de undă a fotonului, durata de formare a unui electron, proprietățile luminii electronice.

În fizica moleculară, ocupându-se cu relația dintre căldura de vaporizare și tensiunea superficială a unui lichid, a înlocuit formula veche a lui Ostwald cu una mai bună. În alte lucrări studiază vibrația proprie a gazelor ionizate. În fine mai amintim că mai are lucrări importante în mecanica statică, mecanica aplicată, termodinamică, electrodinamică, astronomie, optica ondulatorie, geodezie, filozofia științei, precum și articole de popularizare a științei, publicate în „Revista Adamachi“, „Viata Romanească“ etc.

A avut un destin tragic fiind asasinat în 1960 în închisoarea comunistă de la Gherla.