„Misiunea oricărei Universități nu este numai de a răspândi știința, dar și de a ajunge să creeze ea însăși valori, insuflând vocații și întreținând focul sacru la generațiile care i se prezintă.“
Tinerețea și studiile
Ștefan Procopiu s-a născut la Bârlad, pe 19 ianuarie 1890. A urmat cursurile primare, secundare și liceale la Liceul „Roșca Codreanu“ din Bârlad. În timpul liceului, Procopiu citește și studiază foarte mult, îndreptându-și atenția spre problemele fundamentale ale cunoașterii universului, dorind a desluși „sensul realității și al vieții“. Cu înclinația și pasiunea sa pentru științele naturii se orientează spre Universitatea din Iași pentru a urma cursurile Facultății de Științele Naturii. Dupa câteva luni, se înscrie la Facultatea de Științe Fizico-Chimice. În această perioadă la Universitate era profesor de fizică renumitul Dragomir Hurmuzescu (1865-1954), doctor în științe fizice la Paris, care preda un curs de fizică modernă, în spiritul noilor descoperiri ale timpului. În anul 1912, Procopiu obține licența în fizică, cu mențiunea „foarte bine“.
Primele descoperiri științifice
Ștefan Procopiu s-a dedicat științei și cercetării încă din timpul studenției. Primele rezultate remarcabile din cercetare sunt publicate în anul 1913 sub titlul „Determinarea momentului magnetic molecular prin teoria cuantelor lui M. Planck“ apărută în „Bulletin Scientifigue de l’Academie Roumaine de Sciences“. În urma studiilor privind teoria cuantelor lui Planck și a teoriei magnetismului lui Langevin, Procopiu stabilește valoarea momentului magnetic molecular pentru prima dată în lume, cu doi ani înaintea lui Bohr, care a primit premiul Nobel în 1922. În anul 1912 este numit preparator la Universitatea din Iași. Între 1913-1919 activează la Facultatea de Fizică din București, ca asistent suplinitor, și apoi ca șef de lucrări în cadrul Laboratorului aplicațiilor căldurii și electricității. Fiind preocupat și de probleme tehnice, Procopiu publică în 1913, lucrarea „Cercetări experimentale asupra telegrafiei fără sârma“, iar în 1916 inventează un aparat pentru localizarea gloanțelor din corpul răniților, stabilind adâncimea la care se aflau acestea.
Teza de doctorat
În anul 1919 obține o bursă Adamachi și pleacă la Paris pentru studii de doctorat. Aici frecventează cursurile unor savanți iluștri ai vremii, precum Marie Curie, Paul Langevin, Aymé Cotton. Îndrumatorul tezei de doctorat este pentru început prof. Gabriel Lippman, iar apoi prof. Aymé Cotton. Ștefan Procopiu descoperă și analizează în laboratorul de fizică al Universitatii Sorbona un fenomen optic nou ce consta în depolarizarea longitudinală a luminii de către suspensii și coloizi. Această descoperire a fost prezentată în ședința Academiei de Științe din Paris la 8 august 1921. Fenomenul este numit în anul 1930, de către prof. Boutaric, fenomenul Procopiu. La 5 martie 1924, Procopiu obține titlul de doctor în științe fizice cu lucrarea „Asupra birefringenței electrice și magnetice a suspensiilor“, în fata unei comisii formată din profesorii Aymé Cotton, Charles Fabry și H. Mouton. Teza de doctorat a fost publicată la Editura „Masson“ – Paris și trimisă celor mai renumiți fizicieni ai vremii.
Profesor și mentor
Ștefan Procopiu este numit la 15 ianuarie 1925 profesor titular la Catedra de gravitație, căldură și electricitate de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, catedră pe care a condus-o până în anul 1962, când iese la pensie. Activitatea de cercetător și profesor desfășurată de Ștefan Procopiu a contribuit la reorientarea învățământului de fizică ieșean. Punând un accent deosebit pe experiment, Procopiu creează în România o puternică școală de fizică experimentală, considerând că „cunoștințele se capătă prin studiu, dar faptele constatate și experiențele sunt pârghiile care fixează cunoștințele“. Cursurile ținute de el erau adevărate modele de expunere privind conținutul, forma, calitatea și metoda de predare. Experiențele de laborator erau întotdeauna verificate în prezența sa, deoarece experiența trebuia să reflecte exact fenomenul și demonstrația trebuia să fie desăvârșită.
Domenii de cercetare
Ștefan Procopiu a efectuat măsurători asupra magnetismului terestru, demonstrând în anul 1932 că valoarea acestuia era în scădere din 1843 și stabilind perioada de variație a magnetismului terestru la aproximativ 500 de ani. El a determinat și ciclurile variațiilor secundare ale declinației și înclinației pentru orașul Iași din perioada 1798-1947 și pentru București din perioada 1772-1947. Calculele pe care le-a efectuat și hărțile întocmite i-au permis să facă previziuni științifice privind unele fenomene geomagnetice. Prin cercetările sale a contribuit și la întocmirea hărților geomagnetice ale României, descoperind anomaliile magnetice din Moldova, pe linia Iași – Botoșani. Ștefan Procopiu are și contribuții la cercetările de spectrografie studiind modul de comportare a nucleelor în vid, activitatea suspensiilor metalice și efectul acestora asupra coeficientului de difuzie și a conductivității electrice a metalelor, pe baza raționamentelor cuantice, verificate la plumb. Un alt domeniu abordat de Procopiu este cel al proprietăților termodinamice ale substanțelor.
Efectul Procopiu
Dezvoltând studiile asupra efectului Barkhausen (discontinuitatea magnetizației unei substanțe), Ștefan Procopiu experimentează influența unor factori fizici asupra discontinuităților de magnetizare. În 1930, el pune în evidență un efect nou ce are loc în fire din materiale feromagnetice străbătute de curenți alternativi, pe care l-a numit „efect Barkhausen transversal“, și care este cunoscut în prezent sub numele de „efect Procopiu“. Dacă în interiorul unei bobine se află un fir conductor axial supus acțiunii unui câmp magnetic longitudinal, la trecerea curentului alternativ prin acest fir, în bobină nu se induce nici un semnal, deoarece liniile de câmp magnetic produs de curentul prin fir nu intersectează suprafața spirelor bobinei ci sunt circulare, în același plan cu planul spirelor. Dacă firul este din material feromagnetic, se constată că la trecerea prin acesta a unui curent alternativ ce depășește o anumită valoare de prag, apare totuși fenomenul de inducție în bobină. Aceasta dovedește că vectorii magnetizație ai domeniilor magnetice ies din planul perpendicular pe fir. Acest fapt se întâmplă atunci când câmpul magnetic circular la suprafața conductorului depășește câmpul coercitiv caracteristic materialului din care este constituit firul. Pornind de la efectul Procopiu, au fost construite noi tipuri de memorii electronice cu suport din fir feromagnetic, de foarte mare capacitate.
Progresul se face pe seama celor perseverenți
„Cunoștințele noastre se complică, uneori se simplifică, dar necontenit se pun probleme noi. Nu este loc de șomaj în știință, pentru cei ce vor să muncească. De altfel, și pe vremuri, Newton, la sfârșitul carierei sale, după ce descoperise marea lege a gravitației universale, spunea că se consideră ca un copil, care plimbându-se pe țărmul Oceanului necunoscutului, a găsit o cochilie mai frumoasă decât a celorlalți, dar că malul infinit al Oceanului rămâne cu un număr imens de cochilii. Cu aceste cochilii clădim noi civilizația și progresul.“
Ștefan Procopiu – Extras din conferința ținută cu ocazia deschiderii cursurilor la Universitatea din Iași, 1 noiembrie 1933.