Teofil T. Vescan (1913-1963)

teofil-t-vescan

S-a născut pe 11 iulie 1913 la Bratislava. Între anii 1923-1931 studiază la Seminarul pedagogic din Cluj, iar între 1931-1935 urmează cursurile Facultății de Științe din cadrul Universității din Cluj. În paralel, între anii 1932-1933 studiază și la Universitatea din Paris. În 1935 devine licențiat în fizică și în 1936 licențiat în matematici. Pentru o perioadă este profesor secundar în matematici și în fizică-chimie.

După susținerea lucrării cu titlul „Contribuții la teoria cinetică și relativistă a fluidelor reale“, devine doctor în științe fizico-chimice. În 1944 este numit conferențiar de mecanică rațională, în perioada 1945-1948 este profesor de fizică teoretică la Universitatea Bolyai din Cluj, iar din 1948 profesor de fizică teoretică la Universitatea Victor Babeș din Cluj.

Între 1950-1963 este profesor de fizică teoretică și structura materiei la Universitatea din Iași, și director al Institului de Fizică și Științe tehnice din Iași, prorector al Universitatii „Al.I.Cuza“ și șef al Catedrei de Fizică teoretică.

Principala sa preocupare în domeniul fizicii a fost teoria relativității, aspect abordat și în lucrarea de doctorat. A creat la Iași o școală de cercetare în fizica relativistă, obținând rezultate importante: formularea hidrodinamicii relativiste în schema penta-dimensională Klein-Kaluza, a studiat problema relativistă a două corpuri de masă variabilă, a elaborat o metodă nouă de obținere a metricii Schwarzschild folosind transformări infinitezimale, a formulat în termeni relativiști efectul Pinch. Pe parcursul vieții a ținut cursuri în mai toate domeniile fizicii teoretice, dar și cursuri de matematici, fizică atomică și nucleară, istoria matematicii și fizicii. În cursurile sale a abordat și probleme ale filozofiei științei.

Întrega sa carieră este marcată de o activitate publicistică vastă, concretizată în peste 370 de lucrări (articole și cărți) în domenii variate și sub diferite forme: cărți de specialitate, lucrări de popularizare a științei, manuale, cursuri univeristare. În lucrările de fizică teoretică a abordat diverse probleme relative la teoria cinetică, refracția astronomică, mișcarea a două corpuri de masă variabilă, fluide reale, generalizarea principiului inerției.

Între anii 1947-1955 s-a preocupat de radioactivitatea rocilor din unele regiuni ale României.

S-a stins din viață prematur pe 9 decembrie 1963 la Iași.